10 mituri și adevăruri despre dezvoltarea personală la copii

Ce mituri și adevăruri circulă printre noi în legătură cu dezvoltarea personală la copii? Ne dorim ca articolul de față să aducă puțină lumină în acest sens. Vom începe cu prezentarea modului în care un copil se dezvoltă în funcție de categoria de vârstă (din punct de vedere științific):

Copilăria timpurie (1-3 ani)

Aceasta este perioada în care apare conștiința propriei persoane; acest lucru se întâmplă cu precădere în al doilea an de viață. Limbajul, atât cel expresiv cât și cel comprehensiv, se dezvoltă rapid; tot în al doilea an de viață este și această dezvoltare mai accentuată. În această perioadă se modifică și natura jocului. Copilul reușeste să își reprezinte (în mintea lui) obiectele și altfel decât sunt acestea utilizate în realitate (prin imaginație). Deseori âși atribuie roluri imaginare chiar pentru propria persoană (cowboy, Superman, prinț, fotomodel etc.).

Toată această explozie a imaginației este îmsă naturală și nu le afectează imaginea cu privire la realitate (ei pot fi treziți cu ușurință la realitate).

Vârsta preșcolară (3-6 ani)

Aici, chiar dacă familia rămâne ”centrul universului”, copiii încep să dea tot mai multă importanță tovarășilor lor de joacă. Crește forța fizică a copilului și abilitățile motorii fine și grosiere se îmbunătățesc.

Spiritul independent și autocontrolul se amplifică de asemenea. Creativitate, imaginația și jocurile inventate devin din ce în ce mai elocvente. Apar, totuși, multe idei ilogice despre lume din cauza imaturității cognitive. Doza de narcisism din caracterul copilului este încă la un nivel ridicat, dar aceasta începe să scadă – copilul începe să accepte și perspectiva celorlalți.

Vârsta școlară mică (6/7-10/11 ani)

Cercul de prieteni capătă tot mai mare importanță. Chiar dacă gândirea acestora nu este încă una concretă, aceșstia încep să gândească tot mai logic. Scade nivelul de egocentrism, iar abilitățile lingvistice și cele de memorie se perfecționează. Prin noile dimensiuni pe care le capătă conceptul de ”sine”, copilul își simte deseori stima de sine afectată (lucru care nu se întâmplă înaintea acestei vârste). Ritmul creșterii fizice scade.

Preadolescența – pubertatea (10/11-14/15 ani)

Deja modificările de ordin fizic devin tot mai ample și profunde. Organismul ajunge la maturitate reproductivă, lucru care amprentează starea psihică a copilului și declanșează o ”furtună hormonală”.

Mituri la nivel colectiv, preconcepții și generalizări întâlnite în societate

Copiii nu pot gândi logic

Copiii nu pot gândi logic

Adevărul: există multe idei neconforme cu realitatea care apar la intervalul de vârste 3-6, dar copiii gândesc tot mai logic odată cu creșterea lor.

Copiii sunt iraționali

Copiii sunt iraționali

Adevărul: afirmația conține o doză de adevăr. În etapa vârstei școlare mici gândirea devine tot mai logică și concretizată, iar egocentrismul scade.

Copiii sunt răi

Copiii sunt răi

Adevărul: din dorința de a experimenta lumea din jur, copiii duc la maxim procesul de explorare a propriilor stări, emoții și relații, astfel se întâmplă ca, deseori, comportamentul acestora să fie unul nepotrivit (distincția dintre bine și rău nu este clară până în jurul vârstei de 12 ani). Aici intervine rolul părinților și educatorilor/învățătorilor/profesorilor de a-i învăța pe juniori ce este bine și ce nu.

Copiii nu pot înțelege anumite lucruri ce îi privesc doar pe adulți

Copiii nu pot înțelege anumite lucruri ce îi privesc doar pe adulți

Adevărul: copilul înțelege ceea ce îi spui în măsura în care vorbele tale se coboară la nivelul lui de înțelegere (dacă se potrivește cu abilitatea acestuia de receptare și asimilare a informației). Explică-i lucrurile ”pe limba lui”.

Copiii trăiesc mereu într-o lume a imaginației

Copiii trăiesc mereu într-o lume a imaginației

Adevărul: apare deseori, pentru părinți, îngrijorarea că juniorii lor sunt acaparați în totalitate de imaginație, dar această supoziție este confruntată de oamenii de știință (Wooley, 1997). Atunci când fanteziile devin prea reale, mecanismele care deja sunt în creierul copilului îl ajută să revină la realitate.

Copiii mici nu posedă empatie

Copiii mici nu posedă empatie

Adevărul: copilul cunoaște lumea în care a ajuns în mod empiric. Toate cunoștiințele pe care ajunge să le aibă, le-a dobândit în urma unei experiențe. Acest lucru îi împiedică, deseori, s-și dea seama că acțiunile lor îi pot deranja pe cei din jur. Empatia reprezintă capacitatea unui individ de a percepe, înțelege și simți emoțiile unei alte persoane; acest atribuit se poate exploata în oricare stadiu al vieții, nu doar în copilărie.

Jocurile copiilor sunt imature

Jocurile copiilor sunt imature

Adevărul: prin intermediu jocului, copiii învață despre lume, despre ei și despre cei din jurul lor. Se spune că cei care au păstrat joaca în viața lor nu și-au îngropat copilul din ei.

În funcție de vârstă, această dezvoltare socială prin intermediul jocului diferă. Jocul împreună cu alții devine tot mai interesant și captivant atunci când copiii reușesc să realizeze tot mai multe conexiuni în momentul jocului.

Kane a realizat în anul 1992 un expriment: observarea jocului ”de-a balul regal” al unor fetițe. S-a observat cum subiecții experimentului au derulat un întreg proces de planificare și negociere a detaliilor și rolurilor pe care fiecare le va avea în joc; acest proces nu a omis și rezolvarea conflictelor apărute (”eu voi fi prințesa” – ”ba nu, eu vreau să fiu prințesa”). Acest proces complex arată cât de colaborative (și serioase) au reușit să fie fetițele. Jocul împreună cu ceilalți dezvoltă multe abilități sociale care vor maturiza comportamentul copiilor în situațiile ”serioase” apărute în viața de zi cu zi.

Părinții trebuie să se ocupe non-stop de dezvoltarea personală a copiilor

Părinții trebuie să se ocupe non-stop de dezvoltarea personală a copiilor

Adevărul: există multe căi prin care copiii se dezvoltă, căi nemonitorizate strict de părinții lor. Învățarea, spre exemplu, are loc și prin privirea naturii, a oamenilor, ascultarea unui cântec, ciripitul păsărilor. Toate aceste experințe dezvoltă anumite comportamente, emoții, iar copiii vor avea libertate să aleagă zona în care doresc să-și descopere potențialul. Desigu că este nevoie și de ajutorul prinților în activități precum muzica, desenul, pianul, gimnastica.

“Școala trebuie să se ocupe de dezvoltarea personală a copilului meu”

Școala trebuie să se ocupe de dezvoltarea personașă a copilului meu

Se poate că a ajuns și la urechile dumneavoastră această idee ieșită din gura unor părinți. Din cauza lumii seculare, o lume în care părinții sunt ocupați cu joburi, întâlniri importante, treburi cascnie ș.a., aceștia ajung la concluzia că ei nu au timp decât de satisfacerea nevoilor de bază ale copilului (hrană, adăpost, îmbrăcăminte) și lasă pe seama învățătorilor și profesorilor toate celelalte nevoi care trebuie satisfăcute ale copilului (”să-l învețe ei, că de aia-s învățători!”).

Adevărul: sistemul educațional nu este creat încât să se aplece la nevoile personale ale fiecărui copil, ci acestea este specializat pe oferirea unei educații colective decente. Desigu că , la grădiniță și la școală, copilul se dezvoltă mult din punct de vedere personal, dar această dezvoltare nu poate fi lăsată exclusiv pe seama școlii; este nevoie ca, în primul rând acasă, copilului să i se satisfacă nevoile psihologice pentru o dezvoltare personală armonioasă.

Copiii nu pot rezolva singuri probleme

Copiii nu pot rezolva singuri probleme

Adevărul: creativitatea unui copil o poate depăși deseori pe cea a unui adult. Aceșstia au, deseori, perspective și soluții ingenioase la unele situații pe care le întâmpină părinții lor. În România se difuza, la un moment dat, o emisiune care prezenta creativitatea și ideile interesante pe care copiii le au: ”Copiii spun lucruri trăsnite”. Dacă ei au soluții uneori chiar pentru soluțiile adulților, cu atât mai mult vor ști să-și rezolve singuri problemele lor.

Nu poți să-i ceri unui copil să-ți rezolve plata unei facturi, dar poți să-i explici cum funcționează și, cel mai probabil, acesta va înțelege unele lucruri despre cum merge acest proces. Faptul că nu îi revin probleme complicate de rezolvat nu înseamnă că ar fi incapabil să le rezolve în caz că îi apar în cale.

Nu dorim să creăm impresia falsă că ar exista doar 10 mituri despre dezvoltarea personală la copii

Desigur că există o sumedenie de mituri, dar un articol nu le poate acoperi pe toate. Se vor scrie însă și alte articole pe teme asemănătoare și se va dezbate și acolo acest subiect.

Concluzia este că nu ne putem limita la doar 10 mituri despre dezvoltarea pesonală. Culturile diverse din lume cresc copii cu diverse moduri de gândire, comportamente care sunt în concordanță cu naționalitatea, religia și cultura din care fac parte.

Este însă important să înțelegem modul natural de dezvoltare biologică și psihologică al acestora și să găsim opțiuni pentru a le spori o dezvoltare personală armonioasă. Bagajul genetic, complementat de mediul din care aceștia vin, îi va ajuta să devină adulți sănătoși, capabil să facă față la diferitele situații pe care viața le aduce în calea unui om.

Recomandări

Experiența pe care o avem în lucrurl cu copiii ne atichetează ca fiind o organizație care știe ce face în ”ale educației”. Este promovată, în primul rând, dezvoltarea personală a copiilor. Acest lucru îi ajută să-și cunoască de mici identitatea și să știe ce vor să facă în viitor. De asemenea, dezvoltarea personală îi conștientizează de interesele și pasiunile lor, lucru care ar putea avea în viitor un impact financiar pozitiv.

Didacto are ca scop principal dezvoltarea personală a copiilor și tinerilor. Desigur că dezvoltarea personală nu este un proces care se rezumă la perioada copilăriei. Taberele și programele organizate au diferite tematici pentru diferite categorii de vârstă, dar în orice activitate dezvoltarea personală ocupă primul loc. Urmărește-ne pe Facebook, Instagram și pe canalul nostru de YouTube pentru a fi la curent cu atelierele conversaționale și cursurile de germană, precum și tabere care urmează să se desfășoare.